CREDE în tine, ÎNCEARCĂ şi vei REUŞI !!!

drum

Mulţi oameni se gândesc la faptul că nu pot realiza un lucru, o dorinţă sau un vis. Nu cred în potenţialul pe care îl au, se gândesc doar la ideea că nu pot face acel lucru, dar dacă ar crede mai mult în ei, ar încerca şi cu siguranţă ar reuşi.

Doresc să vă povestesc un lucru ce mi s-a întâmplat anul trecut, mai exact la sfârşitul lunii martie. Nici eu nu am crezut în potenţialul meu şi nu am crezut că pot mai mult.

Eram in Italia, Bergamo, mai exact la vreo 40 de km de oras. Nu stiam sa vorbesc limba italiana, cunosteam cuvinte, dar nu eram in stare sa tin o conversatie fluenta. De inteles, intelegeam 60-70 % dar imi venea foarte greu sa ma exprim, fiind pentru prima data in Italia…

La sfarsitul lunii martie, intr-o vineri, primesc un telefon din Romania si sunt nevoit sa iau o decizie de a pleca in tara pentru cateva zile. Pana aici totul e ok. De abia acum incepe cu adevarat  „aventura”. M-am interesat pe internet de bilet de avion, dar sa vezi, aveam o singura cursa pentru Bacau, a doua zi dimineata la ora 9, nu din Bergamo, ci din Torino. Daca nu prindeam acea cursa, degeaba mai mergeam atunci in tara… Am vorbit cu colegul meu (roman si el), cu care eram acolo si am zis sa incerc sa vorbesc cu sefu, daca as putea pleca, si daca ar gasi o solutie pentru a putea ajunge in tara la timp. Am discutat cu şefu’(un om deosebit), asa cum am reusit….mai mult el a vorbit, dar cred a inteles ce am dorit sa spun…S-a interesat şefu’pe internet pentru bilet de avion, dar singura solutie, asa cum gasisem si eu, era cu plecare de la Torino…

Zborul Torino-Bacau era a doua zi dimineata, adica sambata. Dupa mai multe cautari, imi spune sefu’ ca daca doresc pot pleca de la Torino, dar va trebui sa ajung pana in ora 23.30 in aeroportul din Bergamo, sa iau autocarul care duce la Torino, apoi pana la ora 1.30 (ultima cursa) sa prind metroul ca sa pot ajunge in gara din Lingotto, sa astept un autocar, care venea la ora 5.30 pentru a ma duce in aeroportul Cuneo. Am inteles eu in mare ce mi-a zis sefu’ si am zis, hai sa o fac si pe asta.

Pe la ora 21:30 impreuna cu colegul meu (îi multumesc pentru gestul facut), plecam spre aeroportul din Bergamo. Ajungem acolo, colegul ma lasa in aeroport si se intoarce acasa. Intreb in aeroport unde e casa de bilete, imi zice un nene unde e si ma duc. Reusesc sa-mi iau bilet pentru Torino. La ora 23.30 aveam cursa. Pana atunci trebuia sa mai astept, cred ca, o ora. Ma plimb eu prin statie si vine o persoana, ma intreaba daca astept autocarul pentru Torino. I-am zis ca da. Intram noi in vorba, mai mult ea vorbea : )), dar in fine… Incerc sa o intreb daca stie cum circula metroul in Torino, noaptea. Mi-a zis ca s-ar putea sa circule pana in ora 1.30, dar nu stie exact (atunci mi-a trecut prin cap, ca s-ar putea sa o dau in bara, dar nu am renuntat). Ma intreaba ce fac si unde trebuie sa ajung. Mai prin semne, prin cuvinte, îi spun si îi scot o harta a orasului Torino si cred ca a inteles mai bine. O intreb, daca nu mai circula metroul, ce as putea face…Imi zice ea, ca as putea sa iau un taxi. Mda..taxi, da de unde numar de telefon, de unde stiu sa vorbesc sa ma inteleaga?? La un momentat zice, ca si ea trebuie sa ia metroul exact din statia de unde ne lasa autocarul. Ce?? Am inteles eu bine? “M-am scos”, am zis in gandul meu. Imi zice ca ea ar trebui sa coboare (la statia de metrou) la jumatatea drumului unde trebuie sa ajung eu, pana in gara Lingotto.

Ceasul era 23:25, vine autocarul, plec spre Torino…Pe drum, persoana care am intalnit-o l-a intrebat pe sofer la cat ajunge la destinatie. Soferul spune ca la 1:25 ar trebui sa ajunga, daca e totul ok pe autostrada…Ce? 1:25? Deci, aveam 5 minute, sa cobor la statia de metrou, sa iau bilet si sa prind metroul… Dar in mintea mea treceau multe ganduri…dar am crezut ca voi REUSI, nu m-am lasat dus de gandurile rele.

Ajungem la destinatie! E ora 1.15. Perfect! Cobor din autocar si am zis sa ma tin scai de persoana aceea…Coboram impreuna la metrou. Metrou? care metrou? ca nu mai circula la acea ora nici un metrou. Era weekend si avea program scurt!

Mi-a zis ea, ca vom lua un taxi. Ma gandeam eu: cum imi zice ca luam un taxi ca nici nu ma cunoaste? Si m-a dus pe o strada la un loc fix (acolo trebuia sa asteptam taxiul), a sunat si a venit taxiul. I-a explicat la sofer unde trebuie sa mearga ea, si îi fac eu prin semne sa-i spuna si de mine unde sa ma lase, mai exact in gara. I-a spus si taximetristul a zis ok. La un moment dat, intram pe o straduta. Si ce sa vezi? Strada era full de tineri alcoolici, drogati, beti, “morti” pe jos….si nu mai stiu cum. Si spune soferul ca asa se aduna in fiecare vineri noaptea, pe acea strada si fac numai dezastru…Ajunge persoana la destinatie. Ii multumesc cred ca de vreo 4 ori ca m-a ajutat, plateste 10 euro pentru cursa si iese din taxi.

Ma intreaba soferul ceva, dar nu am inteles. Îi zic ceva legat de unde ar trebui sa ajung si a inteles. Ma gandeam eu…sa vezi ca asta ma duce prin tot orasul, ma plimba, ca sa ma rupa de bani. I-am mai spus ca-s si roman : )). Dar spre marea mea surprindere nu a fost asa. Ajung la destinatie. Aparatul de taxat indica 20 de euro. Am zis ca atat trebuie sa platesc (nu m-am gandit ca a platit si persoana respectiva). Imi spune soferul ca ma costa 10 euro si imi spune si de ce: pai jumatate a platit persoana cealalta. Ce tare!! Esti strain intr-o tara si ai norocul sa mai intalnesti si persoane, care,  sa nu te jecmaneasca deloc (mai era si noapte). Ii multumesc de mai multe ori si zic: am trecut si de asta. E ora 2 si trebuie sa mai astept pana la 5.30 pana vine autocarul. E noapte, nu e deschis nimic, n-ai unde sa mergi. Stai si asteapta in gara, la 9 grade Celsius,  pana la ora 5.30.

Se face 5.30 si vine autocarul. Ajung cu bine la Cuneo si prind cu bine cursa spre Bacau. Zborul decurge normal si ajung si la Bacau.

Poate pentru unii, pare un lucru banal, dar pentru mine, după toate lucrurile întâmplate, am observat, că dacă am CREZUT în mine, am ÎNCERCAT şi am REUŞIT . Nici un vis nu e IMPOSIBIL, atât timp cât tu crezi cu ADEVĂRAT în el, dar mai ales in TINE.

Foto