Ecoul vieţii…

Un copil şi tatăl lui mergeau prin munţi. Deodată, copilul a căzut, s-a lovit şi a ţipat: “Aaaahhhhhhhhhh!!”

Spre surprinderea lui, a auzit o voce repetând, undeva între munţi:   “Aaaahhhhhhhh!!”

Din curiozitate, copilul a strigat: „Cine eşti tu?” A primit răspunsul: „Cine eşti tu?”

Nemulţumit de răspuns, a strigat: „Laşule!” A primit răspuns:  „Laşule!”

L-a privit pe tatăl lui şi l-a întrebat: „Ce se întâmplă?”

Tatăl a zâmbit şi i-a spus: “Fiule, fii atent la ceea ce voi face eu”.

Tatăl strigă muntelui: “Te admir!”  Vocea îi răspunse: “Te admir!”. Omul strigă apoi: “Eşti un campion!”   Vocea îi răspunse: “Eşti un campion!”

Copilul era uimit, dar nu înţelegea.

Pe urmă, tatăl i-a explicat: “ Lumea îi spune ECOU, dar, în realitate, este VIAŢA… Îţi răspunde prin tot ce spui şi faci… Viaţa noastră este doar o oglindă a acţiunilor noastre… Dacă vrei să existe mai multă dragoste în jurul tău, dăruieşte mai multă dragoste în jurul tău… Dacă vrei să fie mai multă competivitate în grupul tău, creează tu competiţia… Dacă vrei să fie bine în jurul tău, fă tu primul pas… Această relaţie se aplică la toate aspectele vieţii… Viaţa îţi va da înapoi exact ce i-ai oferit tu”.

VIAŢA TA NU ESTE O COINCIDENŢĂ… ESTE O OGLINDĂ A PROPRIEI TALE PERSOANE!!

(Humberto A. Agudelo)

Cât costă o îngheţată?

inghetata

Pe vremea în care o îngheţată costa mult mai puţin, un copil de 10 ani a intrat într-un local şi s-a aşezat la o masă. Chelneriţa i-a pus pe masă un pahar cu apă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu alune?”, a întrebat copilul. “ 50 de centime”, a răspuns chelneriţa. Copilul a scos mâna din buzunar numărându-şi bănuţii. “Cât costă o îngheţată simplă?”, a întrebat copilul din nou. La altă masă mai aşteptau câteva persoane şi chelneriţa era destul de grăbită. “ 35 de centime”, i-a răspuns repezit chelneriţa. Copilul şi-a numărat din nou monedele. “Vreau o îngheţată simplă”, a spus copilul. Chelneriţa i-a adus îngheţata, a pus nota de plată pe masă şi a plecat. Copilul a terminat îngheţata, a plătit la casă şi a plecat.

Când s-a intors, chelneriţa a început să şteargă masa şi nu i-a venit să-şi creadă ochilor. Acolo, aşezate frumos lângă farfuria goală erau 25 de centime… bacşişul ei.

Niciodată să nu judeci pe cineva înainte de vreme.