Povestea celor doi călugări

Erau odată doi călugări aflați în pelerinaj care au ajuns pe malul unui râu. Aici se afla o fată frumos îmbrăcată, care stătea nehotărâtă pe mal, căci apa era adâncă și ea nu dorea să-și strice hainele. Fără să stea prea mult pe gânduri, unul din călugări a luat-o în spate, a traversat-o râul și a pus-o la pământ pe malul opus, perfect uscată.

Apoi ce doi călugări și-au văzut de drum. După aproximativ o oră, cel de-al doilea călugăr a început să îl critice pe primul:

– Nu mi se pare normal să atingi o femeie. Acest lucru contravine regulilor a căror respectare ne-am asumat-o. Cum ai putut să încalci legământul călugăriei?

Primul călugăr și-a continuat în tăcere drumul. După o vreme, a spus:

– Eu am lăsat-o pe fată pe malul opus al râului. Tu de ce continui să o duci în spate?

(Irmgard Schloegl)

 

Advertisements

Gândeşti ceea ce eşti…

thinking

Un calator care se apropia de un mare oras a intrebat o femeie ce se afla pe marginea drumului:

– Cum sunt oamenii din acest oras?

– Cum erau oamenii acolo de unde vii tu? l-a intrebat femeia.

– Oribili, meschini – a raspuns calatorul. Nu te puteai increde in ei. Destabili in toate privintele.

– Aaa! – a exclamat femeia. Acelasi lucru il vei intalni si in orasul spre care te indrepti.

Imediat dupa ce a plecat primul calator, un altul s-a oprit si a intrebat de oamenii care locuiesc in acel oras din apropiere. Din nou, femeia l-a intrebat pe calator de oamenii orasului de unde venea.

– Erau oameni minunati, onesti, muncitori si extreme de generosi. Imi pare rau ca a trebuit sa plec – a spus cel de-al doilea calator.

Femeia cea inteleapta i-a raspuns:

– Acelasi lucru il vei intalni si in orasul spre care te intrepti.

In anumite situatii nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, ci le vedem in functie de cum suntem noi, in functie de cum gandim…

TU cum vezi lucrurile din viata TA?

(Osiris Hernandez)

foto: blogs.lsa.umich.edu

Ecoul vieţii…

Un copil şi tatăl lui mergeau prin munţi. Deodată, copilul a căzut, s-a lovit şi a ţipat: “Aaaahhhhhhhhhh!!”

Spre surprinderea lui, a auzit o voce repetând, undeva între munţi:   “Aaaahhhhhhhh!!”

Din curiozitate, copilul a strigat: „Cine eşti tu?” A primit răspunsul: „Cine eşti tu?”

Nemulţumit de răspuns, a strigat: „Laşule!” A primit răspuns:  „Laşule!”

L-a privit pe tatăl lui şi l-a întrebat: „Ce se întâmplă?”

Tatăl a zâmbit şi i-a spus: “Fiule, fii atent la ceea ce voi face eu”.

Tatăl strigă muntelui: “Te admir!”  Vocea îi răspunse: “Te admir!”. Omul strigă apoi: “Eşti un campion!”   Vocea îi răspunse: “Eşti un campion!”

Copilul era uimit, dar nu înţelegea.

Pe urmă, tatăl i-a explicat: “ Lumea îi spune ECOU, dar, în realitate, este VIAŢA… Îţi răspunde prin tot ce spui şi faci… Viaţa noastră este doar o oglindă a acţiunilor noastre… Dacă vrei să existe mai multă dragoste în jurul tău, dăruieşte mai multă dragoste în jurul tău… Dacă vrei să fie mai multă competivitate în grupul tău, creează tu competiţia… Dacă vrei să fie bine în jurul tău, fă tu primul pas… Această relaţie se aplică la toate aspectele vieţii… Viaţa îţi va da înapoi exact ce i-ai oferit tu”.

VIAŢA TA NU ESTE O COINCIDENŢĂ… ESTE O OGLINDĂ A PROPRIEI TALE PERSOANE!!

(Humberto A. Agudelo)

Diamantele…

diamond-02Un bărbat mergea prin deşert când, dintr-o dată, a auzit o voce zicându-i: “Ia de jos un pumn de pietre, bagă-le în buzunar şi mâine te vei simţi trist şi mulţumit în acelaşi timp!”.

Acel bărbat a ascultat. S-a aplecat, a luat un pumn de pietre şi le-a băgat în buzunar. În dimineaţa următoare, a văzut că pietrele se transformaseră în diamante, rubine şi smaralde. Şi s-a simţit fericit şi trist. Fericit pentru că luase pietrele şi trist pentru că nu luase mai multe.

(William Cunningham)

Zborul unui vultur

vultur

Un rege a primit in dar doi pui de vultur pe care i-a dat maestrului de la crescatorie ca sa ii dreseze. Dupa cateva luni, maestrul i-a adus regelui la cunostinta ca unul dintre vulturi era perfect dresat, insa nu stia ce se intampla cu celalalt, care nu coborase deloc din cusca unde il lasase din ziua in care venise.

Regele a cerut sa vina vindecatori si vraci ca sa-l tamaduiasca pe vultur, insa nimeni nu a reusit sa il faca sa zboare. A doua zi, monarhul a dat de veste ca va oferi o recompensa aceluia care va reusi sa il faca pe vultur sa zboare. De dimineata, l-a vazut zburand cu agilitate prin gradini.

Regele i-a spus servitorului: “Aduceti-mi-l pe autorul acestui miracol”, iar acesta i-a adus un umil ţăran. Regele l-a intrebat: “Tu l-ai facut pe vultur sa zboare? Cum ai facut-o? Intimidat, ţăranul i-a spus regelui: “A fost usor, Domnul meu, doar am tăiat creanga pe care statea iar vulturul a zburat, si-a dat seama ca are aripi si a inceput sa zboare”

Tu ştii că ai aripi? Ştii că poţi să zbori? De ce anume te agăţi? La ce nu poţi da drumul?

(Fernando M. Valadez)

Foto

Lectia de pian

cursuri-pian

Ca să îl impresioneze pe nepotul său să progreseze la lecţiile de pian, bunica l-a dus la un concert de Paderewski. Când si-au ocupat locurile, bunica a recunoscut in public o prietena si, lasandu-si nepotul, s-a dus catre ea. Avand oportunitatea de a explora minunatiile acestui vechi teatru, micutul copil a strabatut diversele locuri si apoi a reusit sa ajunga in fata unei usi pe care scria: “Intrarea interzisa”. Copilului nu i-a pasat de acest lucru.

Cand s-a auzit al treilea gong, iar luminile au inceput sa se stinga si spectacolul era pe punctul de a incepe, bunica s-a intors la loc si a descoperit ingrozita ca nepotul ei nu se afla acolo.

Imediat a fost trasa cortina si reflectoarele luminau centrul scenei.

Spre surprinderea ei, bunica si-a vazut nepotul asezat la pian, cantand inocent un cunoscut cantec de leagan. In acel moment, marele pianist si-a facut intrarea, s-a dus repede spre pian si i-a soptit micutului la ureche: “Nu te opri fiule, continua sa canti pentru ca o faci foarte bine”. Atunci, inclinandu-se spre pian, Paderewski a inceput sa il acompanieze cu mana stanga. Curand mana sa dreapta a ajuns in cealalta parte a pianului pentru a forma un “obbligato”. Batranul maestru impreuna cu micul invatacel au transformat acea scena stanjenitoare intr-o experienta minunata si creativa. Publicul a fost entuziasmat.

Acesta este si felul in care Dumnezeu lucreaza impreuna cu noi. Se afla mereu langa noi, transformand micile noastre eforturi, sperante in lucruri mari, soptindu-ne la ureche: “Nu te opri fiule, continua sa incerci; faci foarte bine!”.

Oscar Maldonado

foto: pian

Adevărata valoare a vieţii

Un om de afaceri bogat, a rămas uluit când a dat peste un pescar care stătea liniştit lângă barca lui, jucându-se cu nişte copii; l-a intrebat: “De ce nu esti afara la pescuit?”  “Pentru ca deja am prins suficient peste pentru azi”, a raspuns pescarul. “De ce nu mai prinzi cativa in plus?” “Si ce sa fac cu ei?” “Ai putea sa mai castigi niste bani”, a fost raspunsul bogatului. Asa iti vei putea pune un motor la barca si vei merge spre ape mai adanci si sa prinzi mai mult peste. Atunci vei avea destui bani pentru a-ti cumpara plase de pescuit. Astea iti vor aduce si mai multi pesti si mai multi bani. In curand vei putea sa ai destui bani pentru a avea doua barci… poate chiar o flota mica de barci. Atunci vei fi un om bogat ca mine”.

“Si atunci ce as mai face?”, a intrebat pescarul. “Atunci vei putea sa te bucuri de viata cu adevarat”. “Dar…tu ce crezi ca fac in acest moment?”, a raspuns pescarul.

Humberto A.